Rece ca toamna

Mă simt rece , rece din vârful degetelor de la picioare până în creștetul capului…este un sentiment ciudat ca si cum nu ți-ar circula sângele prin corp.

Au trecut 25 de ani , nici nu știu și nu-mi dau seama cum s-au risipit atât de repede.

Au trecut 9125 de zile și din zi în zi chiar dacă refuz și încerc să mă încurajez singură îmi dau seama cât de mult îmi lipsește mama.

Îmi dau seama cât de bine ar fi fost dacă trăia, era minunat, cât de multe am fi putut vorbi si cât de multe m-ar fi putut învăța. Cate sfaturi ar fi putut să-mi ofere , lecții si vorbe frumoase de care am nevoie uneori chiar dacă , sunt conștientă că nu le-aș fi meritat.

Mă lovesc de anumite situații neștiind cum să procedez , ce decizii să iau uneori , trec prin anumite stări și îmi este extrem de greu si tot ce îmi vine în minte este mama.

În urmă cu ceva timp îmi era greu să deschid subiectul „mama” pentru că îmi venea greu si mă simțeam prost deoarece toată lumea mă compătimea știind cat de greu îmi este sau îmi va fi.

Mă simțeam jenată pentru că singura opțiune era să fiu puternică , deși pentru unii nu înseamna nimic sau nu un mare lucru.

Eram mică și nu-mi dădeam seama ce anume va însemna viața fără mama , mă obisnuisem, trecuse anii iar acest cuvânt îmi devenise străin , singurele zile care mă afectau era ziua de 8 martie si 29 martie, ziua în care a hotărât Dumnezeu să o ia la El.

Crescând încet încet îmi dădeam seama că am devenit mai sensibilă si vulnerabila si ca am nevoie de EA.

Întotdeauna am crezut că sunt un om dur și că pot lua decizii singură, neavand încotro uneori și chiar regretând că m-am avântat prea mult dar probabil devenind si ușor introvertită am făcut ce am considerat că este mai bine fără să mă sfătuiesc cu nimeni.

Dar, aici am vrut sa scriu despre mama mea… mama care dacă ar putea, ar veni fuguța să mă ciufulească puțin și sa ma intrebe ce am așa cum ma întreba ce am si când veneam de la școală când vedea că nu sunt in apele mele.

Sa se uite sugestiv si sa-mi spună că am teme de făcut și că nu are timp de văicăreli , asta dacă vroiam sa mai ies si afara la joacă… 🙂 împingându-mă si incurajandu-mă chiar dacă eu nu-mi dădeam seama.

Cu siguranță vreodată , ne vom găsi și vom sta de vorbă si îmi va spune ce n-am făcut bine si mă va încuraja așa cum o făcea si când eram copil , pentru că așa fac mamele indiferent daca ai greșit sau nu…pentru că așa își manifestă inegalabila si adevarata lor iubire creând oameni puternici și încrezători.

Reclame

Oamenii vor întotdeauna să audă doar ceea ce le convine !

Întotdeauna refuzăm adevărul , refuzăm să acceptăm că nu ne face bine anumite situații sau anumite lucruri însă mergem tot pe același principiu, principiul nostru.

De ce refuzăm adevărul? Pentru că doare ! Evident , fiecăruia nu ne convine să ni se spună că nu suntem cei mai frumoși , cei mai buni , cei mai corecți , cei mai sinceri pentru că suntem atât de „orbi” devenind chiar narcisiști.

De ce multi dintre noi nu acceptă adevărul? De exemplu prietenii adevărați nu se supără când li se spune că nu acționează corect sau ceva este nelalocul lui.

Uneori nu ne cade bine, însă fără să ne dăm seama ne face foarte bine. Ușor de spus , greu de aplicat.

Din păcate din ce în ce mai rari astfel de oameni.

Ducem lipsă de oameni sinceri , iubitori , cu bun simt care să emane căldură sufletească , să ne vindece sufletul , sunt rari acești oameni…. dar , sunt!

Ca să poți avea parte de astfel de oameni trebuie să fii un asemenea om ! Cu toții greșim , este adevărat , dar cel mai frumos este când realizăm greseala si încercăm să ne corectăm atât pentru noi înșine cât și pentru societatea din care facem parte.

Ale mele gânduri,

Cu drag ,

Andreia.

A avea prieteni si a fi un prieten

Prietenia este un lucru foarte greu de obținut și în același timp foarte ușor de pierdut.

Mulți dintre noi în viața noastră ne-am lovit de diferite prietenii și multe situații legate de acest lucru.

Există prieteni pentru un timp , un sezon sau o viață!

Ei bine , cei care sperăm să-i avem pentru o viață sunt foarte rari .

De ce spun asta? Fiecare avem pretenții ca prietenul nostru sa fie cel mai bun, tot timpul aproape , săritor de fiecare dată , să ne aprobe în tot ceea ce facem, să ofere același lucru la schimb, să fie fairplay mai exact.

Unii dintre noi văd prietenia în frați , surori , mame , tati , soți… pe scurt familia , nimic de contrazis pentru că de cele mai multe ori riști să te arzi si sa fii extrem de dezamăgit de un străin gandindu-te dacă nu cumva era mai bine dacă vorbeai cu mama ta , poate nu avea în sfat tocmai pe placul tau dar măcar era alături de tine si erai convins că nu va începe să înșire tuturor greutățile sau problemele tale.

Prietenia este un dulce esențial vieții, nu putem trăi fără prieteni.

Unii prieteni sunt un antidot pentru suflet si chiar daca vorbești cu ei rar , te comporți ca și cum nu a trecut mult timp și în câteva ore se pune la punct tot timpul lipsă.

Se merită să fii devotat pentru oameni , să oferi ce ai mai bun sau să-i oferi ce are el nevoie atunci! Dar ai grijă sa nu oferi greșit cui nu-i trebuie! Nu toată lumea apreciază timpul tău și atenția ta! Uneori s-ar putea să oferi si să fii tratat nu tocmai frumos , evita dezamăgirea! E un sentiment neplăcut să fii dezamăgit de oamenii care credeai că împărtășesc același sentiment cu tine ! Evită să te atașezi de cine nu merită!

De obicei prietenii sinceri și adevărați comunică , își spun tot ce consideră că nu este bine chiar dacă doare , depinde de fiecare cum vrea să perceapă cuvintele si sensul lor.

Unii înțeleg și se încheagă relația , unii se supără , primesc ca un reproș , aruncă vorbe fără să calculeze chiar dacă doare si trateaza cu indiferență situațiile.

De obicei aceste persoane care se supără cred că fac parte din categoria „sunt prieten cu tine deoarece si tu mi-ai oferit cândva , ceva si îți sunt dator.” , prietenia nu se rezumă la interese , ea se rezumă la sentimente!

Cine nu înțelege asta, după părerea mea înseamnă că nu este cu adevărat prieten omului respectiv.

Nu te speria , oamenii buni există , trebuie să-i alegi cu grijă și să fii atentă cu ei. O sa ai surprize plăcute și memorabile!

Crede în prietenie! Ea există!

Ale mele gânduri,

Cu drag,

Andreia.

Privește cerul

Privește cerul și vei avea parte de surprize , privește copacii si vei vedea cata statornicie există , privește pământul și vei observa că se ascund o multitudine de viețuitoare mici si poate neînsemnate pentru tine.

Privește în jurul tău , ce vezi? Circuitul vieții într-o fugă continuă , trecerea timpului cu o viteză inegalabilă.

Privește o pasăre , ea este mereu într- o fugă continuă , unele caută să construiască un cuib , altele caută hrană , altele poate doar sunt într-un ritual.

Dar întunericul? Ce îți transmite? Noaptea ? Stelele le privești? Ce vezi? Probabil mulți dintre noi văd doar niște luminițe frumos așezate pe cer.

Uită-te la oamenii din jurul tău , suntem diferiți , observi ?

Chipuri si temperamente diferite în corpuri fie armonioase fie atinse de vreo boală sau de grijile zilnice , vezi oameni entuziasmați ori îngrijorați , nervoși sau stresați.

De cele mai multe ori sub acele chipuri măcinate de timp se află suflete minunate de o bunătate rară care îți emană o stare de bine.

De multe ori vezi oameni zâmbind neștiind ca au trecut prin suferințe grele reușind să treacă cu brio încă un examen al vieții și dându-și seama că singura opțiune este optimismul si mergând tot înainte spre mai bine.

Aparențele înseală , de cele mai multe ori și sunt convinsă că majoritatea s-a lovit de asta. Nu este obligatoriu ca sub un chip frumos si o persoană îmbrăcată bine și sufletul să fie pe măsura. Poți să ai surprize neplăcute.

În fiecare zi avem de învățat , orice întâmplare , orice vorbă, orice faptă pot fi o lecție , dorește-ți asta! Dorește-ți să înveți dar în același timp bucură-te , trăiește și iubește sau.. privește cerul ! Nu o să-ți pară rău.

Ale mele gânduri,

Cu drag,

Andreia.

Din sufletul meu mic…

Trăiește fără prejudecăți , trăiește cum îți place, nu te mai gândi la ce vor crede alții despre tine, bucură- te de tot ce te înconjoară, bucură-te de tine, bucură-te de cei dragi.
Ignoră răutățile , unii oameni se hrănesc din răutăți , nu te transforma !

Nu se merită să îți pierzi energia si stima de sine pentru cine nu merită!
De obicei oamenii ajung să se comporte neadecvat în momentul când nu li se oferă atenție și când li se spune adevărul fără ocolișuri.
Bucură-te de muzică , bucură-te de natură , bucură-te de oamenii de calitate si sinceri care îți sunt alături indiferent dacă au sau nu ceva de castigat , bucură-te ca poți respira , că poți merge , că poți vedea , nu toată lumea poate avea privilegiul ăsta.
Alege să trăiești și să iubești sincer !
Nu te preface crezând că vei putea mima la infinit , de obicei oamenii care încearcă să pară amabili si drăguți se dau de gol … de fapt îi trădează atitudinea si comportamentul , ca să nu mai zicem de mimica fetei si tonul vocii.
Cu toți am vrea să fie veselie și înțelegere dar problema este ca nu discutăm sincer ce anume ne deranjează si din această cauză intervin discuțiile apoi ușor ușor vorbe ieftine aruncate după care se ajunge la distanță.
Când vom ajunge multi dintre noi să înțelegem că a fi sincer cu oamenii din jurul tau si a aprecia lucrurile simple este totul?
Aleg sa fiu diferită , aleg oamenii care îmi oferă entuziasm , bucurie sufletească și gândul că pot fi pentru mine acolo când am nevoie cel mai mult.
Cândva mă simțeam complexată ca nu pot ajunge la nivelul anumitor persoane pentru a le face să se simtă bine în preajma mea, acum uitându-mă în urmă realizez că îmi mascam propria persoană pentru a bucura suflete false.
Da…acum compătimesc acele persoane , le compătimesc pentru că risipesc ce este frumos.
Iubiți , trăiți si nu pierdeți niciodată ocazia de a spune ceea ce simțiți!
Viața este așa cum ti-o croiești , croiește -o cu grijă iar cand privești în urma ta să nu ti para rău!

Ale mele gânduri ,
Cu drag ,
Andreia.

Îmi pare rău!

De fiecare dată când scriu pe blog am emoții , stiu.. nu oricine are curaj să se destainuie si să-și exprime gândurile, sentimentele și trairile public.

După cum este și titlul acestei postări as vrea sa spun că îmi pare rău , de ce anume spun asta? Pentru că :

Îmi pare rău fiindcă , ca orice om am judecat greșit anumite persoane desi nu stiam ce se afla in spatele acelor acțiuni ale lor.

Îmi pare rău că m-am grăbit să pun amprente înainte să cunosc acea persoană.

Îmi pare rău că nu am spus oamenilor ce gândesc, fie bine , fie rău.

Îmi pare rău că nu am luat atitudine vizavi de anumite acțiuni , reacții.

Îmi pare rău că nu am putut ajuta in anumite situații, desi mi-aș fi dorit.

Îmi pare rău că interpretez greșit câteodată anumite vorbe , glume , trebuie să recunosc sunt o fire mai sensibilă .

Îmi pare rău că nu am dat destula atenție oamenilor buni si sufletisti din viața mea când trebuia.

Îmi pare rău că gafez câteodată încercând să fac câte o faptă bună nestiind în totalitate cum sa procedez.

Imi pare rău pentru anumiți oameni ca nu apreciază lucrurile simple din viața lor , nestiind ca rănesc pe cei din jurul lor.

Îmi pare rău că nu spun câteodată ce gândesc și mă consum.

Îmi pare rău și pentru momentele când explodez cu reproșuri negandindu-mă înainte că aș putea răni.

Desi greșim , important este să ne dăm seama la timp și să încercam să corectăm atitudinea sau vorbele la timp.

Nu se merită să stăm crispati si să ne gândim :  „oare cum ar fi fost dacă mă corectam la timp ? ” .

Este adevărat că toți avem un singur suflet si nu se poate la infinit să te abții , la un moment dat refulezi.

Important este să explodam cu iubire sau măcar să încercăm , pare nebunesc ce spun pentru unii dar se poate! 🤗😊

” De ce ? „

      In ultimul timp am fost foarte confuză, plină de uimire si am incercat să inteleg răutatile din jurul meu. 

De ce nu putem fi mai buni cu  aproapele nostru ? 

De ce nu putem să privim altfel  lucrurile esentiale vietii ? 

De ce nu putem incerca să intelegem un om inainte să il judecăm ?

De ce suntem rautaciosi ? Ce avem de castigat prin asa ceva ? Care ar fi scopul ?

De ce avem pretentii ca cei din jurul nostru să fie tot timpul la orice nevoie / necaz ? 

De ce avem tot timpul asteptări mari de la oamenii din jurul nostru  dacă noi nu putem oferi nici măcar respect si ” un multumesc ” ?

De ce ne criticăm după aspecte banale ? Te-ai pus vreodată in locul unui om să vezi ce este in sufletul său ?

De ce ne considerăm  intotdeauna cei mai  frumosi sau perfecti ?

De ce vrem să stim tot ce se intamplă celor  din jurul nostru ? 

De ce nu am fi preocupati de viata noastră ?

De ce nu am incerca să rezolvăm problemele din viata noastră ?

De ce nu putem  fi mai sinceri cu noi insine ?

De ce nu putem avea o atitudine demnă si un suflet curat ? 

     Viata nu este un film , dar este plina de actori , de oameni cu multe măsti care iti demonstrează contrariul in multe privinte.

   ”  Ca să porti coroana de OM , trebuie sa ai trei etaje : MINTE , OBRAZ si INIMA . ”                                                                                                                                          ( Liubiţa Raichici ) 

11227570_912364102195291_3278123024305078080_n