14 Octombrie

Mâine este o zi specială pentru că este sărbătoarea Sfintei Parascheva.

Vă prezint mai jos viaţa Cuvioasei Parascheva.

VIAŢA SF. PARASCHEVA

Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.

După ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: „Cel ce voieşte să vină după mine, să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie”. Îndată fiind cuprinsă de aceasta şi ieşind din biserică, a întîlnit un sărac; ascunzîndu-se de maica sa şi dezbrăcînd hainele strălucite şi luminate ce le purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă.

După ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcînd hainele sale, le-a dat săracilor, întru nimic socotind pentru aceasta ocările, îngrozirile şi nesuferitele bătăi ale părinţilor. Şi acestea, în casa părintească, erau ca nişte preîntîmpinări ale roadelor ce, pe urmă, erau să odrăslească în ea şi păşiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor şi a celor de un sînge cu ea şi a mulţimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustînd toate bunătăţile cele după Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi, fiind binecuvîntată de sfinţii bărbaţi cei de acolo şi întărindu-se cu rugăciunile lor, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.

Iar părinţii ei înşişi şi prin alţii, că nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se şi locuri din locuri schimbînd şi cetăţi şi sate călcînd şi neaflînd-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, venind la Iraclia din Pont şi sosind la un oarecare locaş dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu şi intrînd în el cu bucurie duhovnicească, s-a aşezat pe pămînt şi l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat şi, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt locaş, tot felul de bunătăţi săvîrşind. Căci întru rugăciunile ei de toată noaptea făcea stări statornice şi de diamant, ajunări neîncetate, bătăi de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe faţa pămîntului, cine după vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împăcat, curăţenia inimii şi plecarea ei spre Dumnezeu.

În această zi mare m-am născut şi eu.  Voi împlini 19 ani, nu este încântător  pentru mine  lucrul acesta… mă gândesc că trec anii…

O zi în care nu-mi doresc nimic special… fără cadouri şi alte lucruri. Pentru mine este mai important să  îi am pe cei dragi alături de mine, să fim sănătoşi şi să avem  putere de a trece cu bine prin toate necazurile vieţii.

De ce iubim femeile.

Iubim femeile pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie
care se ridică prin bluza când le e frig, pentru că au
fundul mare şi grăsuţ. Pentru că au feţe cu trăsături
dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi
decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu
… miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe
buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor
mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă
drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu
răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat
sunt îndrazneţe şi inventive nu din perversitate, ci
ca să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate
treburile sâcâitoare şi mărunte din casa fără să se
laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că
nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri
porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe
care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli
complicate şi de neînţeles. Pentru că îţi desenează
şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui
artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru
subţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din
fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare.
Pentru că joacă sah, whist sau ping-pong fără să le
intereseze cine câştigă. Pentru că sofează prudent în
masini lustruite ca niste bomboane, aşteptând să le
admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebra prin
faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de-a
gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te
iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un
fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere
reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi
dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi
tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat,
colectionănd mici observaţii şi schiţând subtile
nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu
cumva să fie suspectate de literatura feminină. Pentru
că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că le
înnebuneşte „Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le
termină Cohen. Pentru că poartă un razboi total şi
inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că
până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloti cu
înduioşătoare floricele şi danteluţe. Pentru că e aşa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii
femeii tale, nişte lucrusoare umede, negre, roşii şi
albe, părţi satinate, părţi aspre, mirându-te ce mici
suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac
duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în
filme. Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord
in privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă
cu adevarat în realitate. Pentru că le interesează cu
adevărat cine cu cine s-a mai cuplat între vedetele de
televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări
embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o traga tipului
drăguţ pe care-l văd în troleibuz. Pentru că beau
porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru că nu-şi pun mana pe fund decât în
reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în
mintea bărbaţilor. Pentru că sunt blonde, brune,
roscate, dulci, calde, drăgălaşe, pentru că au
de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu
il mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineaţă, când timp de o ora ronţăiţi
biscuiţi şi pune-ţi ziua la cale. Pentru că sunt femei,
pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din
ele-am ieşit şi-n ele ne-întoarcem, şi mintea noastră
se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai
în jurul lor.