Intenţia de a face ceva.

Intenţia de a face ceva spune multe despre un om. Nu neapărat să faci mereu sau să fii obligat.

În ziua de azi nu prea mai ai loc să faci ce-ţi doreşti intr-un colectiv, nici măcar parerea nu mai este luată în seamă. Când ai în jurul tău numai persoane care le place să te încolţească mai bine renunţi frumos şi îti vezi de treaba ta.

Când ai cu cine să te sfătuieşti şi să realizezi ceva frumos te implici de mai mare dragul.

Mă uit în jurul meu şi observ fel şi fel de oameni dar cel mai rău este că cei invidioşi şi ciudoşi sunt mai apreciaţi şi de ce. Pentru că au gura mare, le place să-şi bage nasul peste tot, sunt la zi cu bârfele şi multe altele.

Asta este un hobby pentru unii, e dureros ce-i adevărat dar asta este viaţa. Am o vorbă pe care am spus-o şi o voi spune mereu „Toată lumea are dreptul să fie prost/ă dar unii fac abuz de acest lucru!”

Ce să mai zic… eu când spun o prostie toată lumea mă  tolerează dar când spun un adevăr  toată lumea mă urăşte .  Pentru că întotdeauna adevărul doare!

Anunțuri

Invidia şi Făţărnicia

INVIDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia.

FĂȚĂRNICIE ~i f. Caracter fățarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate.

Aceste defecte pentru unii sunt „calităţi”. Persoana lor este caracterizată prin prisma acestor  cuvinte.

Gura lumii este slobodă şi numai pământul o poate închide. Dar cel mai mult mă roade faptul că unele persoane afirmă uneori nişte lucruri care nu sunt adevărate.

Nu mă cunosc, habar nu au cine sunt şi cu ce mă ocup dar în schimb aud că ştiu mai multe despre mine decât aş sti eu sau cei din jurul meu.

Rămân uimită bineînţeles să văd cât de cretină poate fi lumea asta uneori dar stau aşa şi mă gândesc oare  NU AU CE FACE ALTCEVA DECÂT SĂ-MI POARTE MIE DE GRIJĂ? ,este o întrebare fără răspuns, sunt conştientă de asta şi nici nu am aşteptări prea mari  de la acele persoane. Practic cu asta s-au ocupat toată viaţa… au ajutat „Poşta Română ” să aibă succes în a răspândi informaţiile bune sau mai puţin bune .

Eu o să  ignor ca de obicei tot pentru că nu mă pasionează să stau la discuţii idioate, sunt calmă până la un punct dar şi când o să se termine acel punct va fi greu!

Oricum Indiferenţa doare cel mai tare!

Iarba verde de acasă…

Sunt fel si fel de oameni în această lume şi mulţi nu pot fi schimbaţi.

Am observat la  unele persoane care au mers în vacanţă într-o ţară străină (cea mai frecventată este Italia) că au venit cu alt mod de a vorbi adică în italiană.

Vorbeşti ce vorbeşti cu acea persoană  şi deodată  îşi schimbă limba, dând-o pe italiană… prostindu-se iar dupa o fracţiune de secundă se scuză si o dă înapoi pe limba română…mi se pare penibil!

Am întâlnit „n” persoane care au ani de Italia/Grecia/Franţa etc. dar nu au venit acasă cu alt dialect sau cu alte impresii. Este  adevărat, locuind într-o altă ţară mai mult timp îţi schimbi obiceiurile dar nu ai cum să uiţi limba cu care te-ai născut asta e sigur!

Mi-a povestit un prieten care lucrează la un supermaket că au venit într-o seară nişte persoane … uitându-se pe acolo au întrebat dacă apa minerala (costa 1 leu sticla 2 litri) este „aqua  frizzante”… băiatul se uită uimit si spune că da plecând în treaba lui.  Bineînteles ca te bufneste râsul  când auzi dar ca angajat trebuie să-i răspunzi frumos clientului că nu ai încotro.

Eu nu am înţeles această chestie niciodată şi nici nu aş putea să o accept, mi se  pare un gest de prost gust.

Voi ce părere aveţi?

Mi-e dor, de tot ce a fost odată…mi-e dor de o îmbrăţişare caldă a mamei mele…mi-e dor să mă pupe pe frunte spunându-mi să fiu cuminte ,mi-e dor de toţi.

Mi-aş dori să fie totul bine să o am din nou lângă mine…să pot da timpul înapoi ca să împiedic orice rău…

Doar ea ştie ce este în sufletul meu  şi doar ea mă poate ajuta să trec peste toate cu bine!

 

De ce îți este frică, de aia nu scapi!

Cum spune şi vorba din popor: „Când spui  că iţi este mai bine atunci te pălesc toate!”

Acum  câteva zile eram vioaie, plină de viaţă..până a venit ziua de luni şi s-a terminat filmul. Prima oară a început să mă doară urechea, după febră, dureri musculare pe scurt =>început de răceală.

Ca orice bolnav am căzut la pat..aveam o stare de somn interminabilă doar că nu prea puteam dormi din cauza răcelii, pofta de mâncare pauză, în 2-3 zile eram o legumă, abia mă puteam mişca.

Dar cu toate astea mi-am revenit cât de cât, nu mai spun că m-am îndopat cu pastile de tot felul, ceaiuri şi băi cu sare. Măcar am mai scăpat din ea, că tare rău este să zaci la pat!