Vine şcoala

Vine şcoala rău imi pare…

A mai  trecut o vară…ah începe şcoala..ce sentiment urât am!

Întradevăr nimănui nu-i place când se termină vacanţa şi mai ales când trebuie sa meargă la şcoală. Mie îmi place şcoala cu excepţia unor lucruri care m-au deguzstat dar am trecut peste că aşa este viaţa.

Acum nu îmi place că începe şcoala pentru că se apropie momentul când trebuie să dau Bacalaureatul şi asta mă sperie cel mai tare.  Ştiu că toată lumea a avut , această  emoţie  şi că fiecare ajungem fie că vrem sau nu.

Dar după  dezastrul de anul acesta emoţiile sunt mult mai mari ca de obicei.

Mulţi iau in râs tinerii care se pregătesc să dea Bacul anul acesta, dar spre deosebire de vremurile vechi când se dădea Bacul se făcea „chetă”, nu erau camere de luat vederi ..puteai să mai întorci capul in stânga..în dreapta şi luai un 5-6 de trecere. Pe de o parte este  şi rău că s-a ajuns aici, dar pe alta este şi bine pentru că stimulează tinerii să înveţe dacă vor Bacul luat. Nu este obligatoriu să dai Bacul , doar cine vrea să urmeze ceva pe mai departe cu toate că este bine să il ai acolo că nu se ştie in viaţă de ce o să te loveşti!

De luatul din prima nici nu ştiu ce să mai spun, nu ar trebui să mai existe pretenţii cand deputaţii si alţi de la conducere au luat Bacul cam târziu cum ar fi: 33 de ani cum Marian Vanghelie care a fost prins si copiind, Europarlamentarul Gigi Becali   a făcut ultimii 3 ani de liceu la seral si a luat Bac-ul după 30 de ani, Ministrul de Interne Traian Igaş şi-a luat diploma de absolvire a liceului la 24 de ani. Ar fi mai mulţi dar nu merită să mai spun , ştie toată lumea , li s-au făcut destulă reclamă.

Brăila

Deşi nu stiu prea multe lucruri despre Brăila m-am gândit să mă informez pe internet şi să-mi aleg una dintre atracţiile turistice ale acesteia pentru a scrie cateva rânduri cu gândul că  voi caştiga concursul lui Mihai Vintilă şi am ales Fântâna cinetică deoarece mi-a plăcut foarte mult!

Fântâna cinetică din centrul civic al oraşului – opera a celebrului sculptorroman Constantin Lucaci.

Denumit de multi „al doilea Brâncuşi” Lucaci rămâne, înainte de toate, sculptorul în otel inoxidabil. Elementele ce definesc sculptura plină de vigoare a artistului sunt materia – oţel inox inalterabil -, vibraţiile luminoase explorānd suprafaţa polizată, mişcarea, sonoritatea dar şi proiectul in sine – cel al unei sculpturi de integrare urbană. Fermecătoarea fāntāna mobila a artistului îmbina laolaltă tradiţia antică, apoi renascentistă şi iluministă a jocurilor de apă. Neoconstructivism, artă cinetică, optical art, artă programată, noi materiale, toate concură la realizarea unei sculpturi de mari dimensiuni şi a unei lucrări monumentale pe lāngă care trecem, poate, īn fiecare zi.

Eu vă sfătuiesc să mergeţi să vedeţi această fântână  pentru că este foarte frumoasă si plina de magie,mai ales seara!Fântâna in timpul zilei

Fântâna seara

Relaţiile dintre adolescenţii de azi si ieri

În dimineaţa aceasta m-am trezit cu un chef de scris  şi m-am gandit să scriu despre relaţiile dintre adolescentii din ziua de azi şi din trecut.

O să încep cu prezentul şi aş putea spune că este tragic ce se întâmpla în ziua de azi.

Majoritatea relaţiilor se bazează pe sex şi bani, mai rar vezi o relaţie din dragoste care să ţina ani buni.

Tinerii de astăzi o relaţie o iau ca pe o glumă, lipsă de ocupaţie fără să se gândescă că in joc este vorba de sentimente pure. Cei care rănesc cel mai des „inimioare” sunt băieţii  pentru că ei sunt mai libertini şi cred că pot avea controlul oricărei situaţii. Sunt si baieţi cu capul de umeri ce’i drept dar mai puţini.

Nici întalnirile nu mai sunt cum erau odată, am vazut in oraşele mai mari cupluri care se întalneau in parcuri de frica părinţilor si pe băncile din spate dădeau startul la sex, in plină zi.

E trist ceea ce se întâmplă dar cel mai înfricoşător lucru este că peste tot vezi fete/baieţi care se despart la un timp foarte scurt schimbă partenerii ca pe şosete.

În trecut era mult mai frumos, te duceai de drag la o întâlnire pentru că ştiai ca pe banca aceea te aşteaptă cineva cu drag şi dor.Era mai multă ruşine , băiatul nu te săruta în văzul lumii sau să-ţi atingă unele părţi ale corpului.

Întâlnirile erau mult mai modeste, mergeau tinerii în restaurante  In anii ’80, orasele nu duceau lipsa de restaurante cu mancare buna, mai ales in marile orase din Romania. Unele dintre acestea s-au pastrat si astazi, adaptandu-se vremurilor in schimbare. In Bucuresti, de pilda, restaurantele unde se simteau bine parintii nostri mai exista si astazi: Caru’ cu bere, Marshal, Capsa, Perla sau Marul de aur (astazi Istria). Daca unele dintre acestea erau destinate in mod exclusiv membrilor de partid, altele erau tipic studenesti sau pentru elita bucuresteană.

Cofetariile. Ce loc mai potrivit pentru a scoate o fata la intalnire decat o cofetarie? In studentia parintilor nostri, nu prea exista un altul! Prajiturile erau la fel de gustoase (chiar mai!) ca acum, iar in lipsa unei beri de la rece, parintii nostri puteau savura un Cico sau un Pepsi, cu putin noroc. Mai mult ca sigur o buna parte dintre parintii nostri au avut intalniri romantice la cofetarie!

Ceaiurile. Tot un fel de petreceri, dar organizate in timpul zilei, erau şi ceaiurile. O altă oportunitate de distracţie pentru părinţii noştri care profitau de ocazie pentru a se aduna şi să bea nu doar ceai, dar si alte băuturi, chiar şi alcoolice fără a depăşi limita bunului simţ. Nu erau ca acuma cluburi, baruri si fel de fel de locuri.

Vom muri cu zile!

Medicamentele gratuite nu vor mai fi chiar fara bani. De la 1 septembrie Ministerul Sanatatii schimba modul de decontare al pastilelor.

Milioane de bolnavi vor fi pusi sa plateasca din buzunar pentru medicamente. Ministerul Sanatatii a anuntat astazi ca statul va deconta doar cele mai ieftine pastile de pe piata, iar diferenta pana la pretul din farmacii va fi suportata de pacienti.

Decizia intra in vigoare de la 1 septembrie. Bolnavii trebuie sa aleaga acum daca vor continua tratamentul initial si sa scoata mai multi bani din buzunar sau trec pe medicamente cu pretul cel mai mic.

Astfel, daca pentru diabet, de exemplu, exista 10 medicamente pe piata cu aceeasi substanta activa si indicatie terapeutica, ministerul va suporta pentru tratamentul bolii doar produsul cel mai ieftin.

Cei care aleg pastilele scumpe vor primi de la stat numai 20% din pret, restul vor plati singuri. In unele cazuri aceasta diferenta poate ajunge si la 1000 de lei.

Medicamentele scumpe care nu au inlocuitor pe piata vor fi decontate in continuare. Noile reguli se aplica bolnavilor care primesc medicamente gratuite prin programele nationale de diabet, tuberculoza, cancer, transplant sau HIV.

Întrebarea este urmatoarea, ce vor sa faca  astia din noi? mai au mult sa -si bata joc ? Este tragic ceea ce se intampla in aceasta tara,candva era o floare si acum este o ruina!

 

„Cartea tiparită, in anul 2020”

Cartea de faţă nu se încumetă să biruiască greutaţi atât de mari.Ţinta mea este mult mai smerită si anume:                                         
 1  Aş dori   deocamdată să intoarcem ochii dăscalimii spre viaţa primitivilor adică a omenirii care trăia odinioară aproape de natura si animale.Traiul celor care umblă şi azi cu pieile goale în pădurile Americii si ale Africii poate servi ca o vedere macroscopică a lumii copiilor.Punând înaintea educatorului o astfel de icoană, îl ferim in oarecare masură de ispita de a considera pe copii, ca nişte maturi, şi de a cere sarcini nepotrivite cu puterile lor.
2 Aş dori apoi să atragem luarea aminte asupra muncii, ca scoală a omenirii întregi şi, prin urmare, şi a copilului .Iar prin muncă nu întelegem ceva teoritic , ci un lucru cât se poate de concret: aplicări la viaţa de toate zilele a gloatei poporului.
Munca maselor este izvorul puterii, îndemânării, a obiceiurilor şi deci a caracterului unui popor. De aici , titlul de „Cartea tiparită ,în 2020” şi interesul deosebit pentru o creştere  a dăscălimii  în mediul rural , unde găsim  toate elementele necesare unei educaţii naţionale  cât mai completă .Ceea ce la oraş abia sună, la sat răsuna din plin, trezind în suflet  multe şi adânci ecouri, până în depărtarea celor mai vechi timpuri, când s-a înfiripat individualitatea neamului nostru.
3 Acest scurt rezumat a fost făcut special pentru blogul lui Pato Basil cu speranţa că ii v-a plăcea ce i-am scris si va fi de acord să imi promoveze cartea!
Acesta mi-a  fost gandul!”

Ipocrizia

Ipocrizia inseamna falsitate. Falsitate in actiuni si in vorbe. Afisarea unor valori si imbratisarea altora. A fi ipocrit nu inseamna a nu fi sincer.

A fi ipocrit inseamna sa crezi in niste valori doar de dragul de a crede. A fi ipocrit inseamna sa minti desi stii ca nimeni nu te crede. A fi ipocrit inseamna sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci. A fi ipocrit inseamna sa spui ceva doar de dragul de a spune.

Sunt satula de astfel de oameni.
Si imi pare rau de cei care nu inteleg acest cuvant, aceasta stare mizerabila de manifestare a existentei umane.

Sa luam niste exemple concrete de ipocrizie:

– plang la inmormantare pentru ca asa am vazut ca e bine / ca e corect; ma revolt ca altul nu plange sau ca rade
– ma arat socat de ce s-a intamplat pentru ca stiu ca asa trebuie sa par
– vorbesc cu tine sa iesim, doar ca stiu ca asa trebuie, dar nu-ti spun nimic concret
– nu iau nici o decizie pentru a nu deranja pe nimeni
– desi stiu ca toata lumea stie ca am furat declar sus si tare ca am jucat corect (o mica discutie despre piraterie si responsabilitate)
– declar sus si tare ca nu imbratisez valoarea B pentru ca este exclusa de valoarea A (desi le-ai imbratisa pe amandoua)
– spun ca voi face activitatea / sarcina X si stiu din timp ca nu o voi face, dar zic da si te incurc ca doar asa pot sa practic corect ipocrizia

Ipocrizia consta in extremitati si ca orice manifestare a extremului deformeaza si urateste.

Ipocrizia poate fi salvata de sinceritate si de asumarea responsabilitatii. Sa-ti asumi valorile si sa recunosti cine esti. Sa-ti asumi responsabilitatea ca mai minti, ca mai esti rau, ca mai esti sincer, ca mai deranjezi, ca mai faci bine, ca-ti doresti puritate si dezmat in acelasi timp.

Este foarte interesant cum sinceritatea te poate salva de ipocrizie, dar cum totusi, nu putem spune despre un ipocrit ca nu este sincer. Niciodata nu-mi vine in minte sa acuz un om ipocrit ca nu ar fi sincer. Intotdeauna spun despre el ca este un fals. Consider ca aceasta afirmatie este corecta pentru ca atunci cand practici ipocrizia incepi sa crezi in propriile deformari ale realitatii.

În lucrurile cele mai mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul lui!

M-am gândit să dezbat  un subiect  despre felul omului de a se comporta in anumite situaţii, despre comportament si temperamentul acestuia.

Temperamentul si caracterul sunt 2 notiuni diferite care nu trebuiesc confundate.Temperamentul se refera la trasaturile ereditare ale omului iar caracterul vizează  structura morală a personalităţii omului.

În structura caracterului sunt 3 grupe fundamentale de atitudini si anume:

1. Atitudinea faţă de sine însuşi: modestie, orgoliu,demnitate,sentiment de inferioritate

2. Atitudinea faţă de ceilalţi: altruism, sociabilitate, respect, stimă sau din contră, minciună, egoism, aroganţă

3. Atitudinea faţă de muncă: sârguinţă, spirit de iniţiativa, nepăsare, lene

Um om are toate aceste atitudini la un moment dat însă unii pot avea numai o parte din ele asta depinzând de caracterul acestuia.

Dar de cele mai multe ori, profitând de impresiile/ atitudinile  pe care le au, încerc să demonstreze câte ceva făcând lucruri nesimnificative negândindu-se că ar putea da greş.

Aşa este omul nostru din ziua de astăzi, fiecare încearcă dacă merge..merge, dacă nu o lasă cum pică.

Nu a minţit o prietenă  când spunea „Pe omul mut si arogant să-l eviţi, că nu se ştie când încearcă să te pună intr-o lumină proastă!”.

Oricum orice în viaţă se plăteşte, fie mai devreme sau mai târziu. Important este să stim că am greşit.

Uneori unele persoane se comportă în anumite situaţii catastrofal, in ce sens: că nu se controlează asupra situaţiei respective văzând în primul rand de ce natura este si după să acţioneze.

În orice caz   „Sa fii om e lucru mare!”